2015, anul în care m-am redescoperit prin literatură

biblioteca-books-girl-reading-favim-com-165379

 

 

Cu siguranţă o să închei 2015 şi o să încep 2016 cu ce citesc eu acum. Daniel Martin de John Fowles, Ulise de James Joyce şi al treilea volum din seria Georgina Kincaid de Richelle Mead. Dar o să mă bucur de toate astea din plin.

Şi pentru că tot mai e puţin şi se încheie anul vreau să fac o scurtă listă cu tot ce mi-a plăcut cel mai mult din toate lecturile mele din aceste 12 luni minunate. Desigur, fiecare carte e specială în felul ei, dar nu pot spune că toate m-au şi mulţumit.

 

Topul va fi aleatoriu.

Lupul de stepă de Hermann Hesse

hermann-hesse-lupul-de-stepa-rao-2002-a-490549-120x182

De la primele pagini a reuşit să se strecoare printre cărţile mele preferate. E o carte absolut incredibilă, aş vrea să o recitesc la un moment dat şi sunt absolut convinsă că aş fi la fel de încântată ca prima oară. Chiar dacă îţi induce o stare neplăcută în prima jumătate, fiind oarecum depresivă, eu o văd formată din nişte trepte magice. Trepte care într-un final conduc cititorul la Teatrul Magic. Aici a fost creat acel Univers paralel, lucru ce mi-a amintit de operele lui Eliade.

Mi-a plăcut mult personajul Hermina, oglinda personajului principal. Şi îmi place mult şi acest joc dintre numele personajelor şi al autorului, pentru că avem parte de un triplu H: Harry, Hermina, Hermann.

Malad de Alexandru Voicescu

coperta-malad

Am terminat-o de curând şi chiar dacă mi s-a părut pe alocuri ambiguă şi nu am înţeles-o chiar în totalitate, m-aş întoarce la ea peste câţiva ani. Mi-au plăcut descrierile, mi-a făcut plăcere să savurez filosofia dintre pagini şi consider că e un debut extraordinar pentru Alexandru Voicescu.

Stilul lui de scriere m-a captivat  şi abia aştept un nou volum.

De veghe în lanul de secară de  J.D. Salinger

hyperliteratura-de-veghe-in-lanul-de-secara-salinger-224x300

Tot ce ştiu e că mă topesc de dorul personajelor din cartea asta. Apreciez alegerea autorului pentru un limbaj uşor de înţeles. E genul acela de carte presărată cu umor şi în acelaşi timp cred că ar putea transforma un necititor într-un om pasionat cât de cât măcar de joaca unei poveşti.

Stresul dintre orgasme de Ana Mănescu

coperta_stresul-dintre-orgasme-424x652

Ca de obicei, am simţit cum literatura Anei îmi vindecă sufletul. Cuvintele ei sunt cele mai bune pansamente. Tocmai de asta va rămâne mereu autoarea contemporană pe care o îndrăgesc din tot sufletul.

Ideea romanului mi s-a părut destul de simplă, dar felul în care e totul prezentat e impecabil. Mărturisesc că finalul a fost unul neaşteptat pentru mine.

Stresul societăţii în care trăim e aici, e în cartea asta. Stresul dintre orgasme e o realitate pură despre oameni, trăiri, sentimente. Şi totul e atât de sensibil şi de fragil.

Castelul din Carpaţi de Jules Verne

castelul-din-carpati-benzi-desenate-adaptare-jules-verne

Când voi auzi numele lui Jules Verne îmi voi aminti de copilărie. El se numără printre autorii care m-au făcut să iubesc literatura.

Nu cred că am fost atât de încântată de roman, cât am fost încântată de povestea din spatele lui. Sau mai degrabă aşa-numita-poveste.

Mi-a plăcut să descopăr lucruri noi despre România de la un scriitor francez. Mi-a plăcut să cred din nou în legende şi mi-a plăcut să mă simt din nou copil.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre Castelul din Carpaţi vă invit pe Hyperliteratura, unde am scris un articol despre asta.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre “2015, anul în care m-am redescoperit prin literatură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s