Citate ,,Fraţii Karamazov”

fratii-karamazov-top-10_1_fullsize

 

 

Fraţii Karamazov, cel din urmă şi cel mai complex roman al lui Dostoievski, este în acelaşi timp povestea scrisă magistral a unui paricid şi o meditaţie filosofică asupra întrebărilor esenţiale ale umanitţtii: existenâţa lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectivă a vinei şi consecinţele dezastruoase ale raţionalismului. Întruchipând patru ipostaze fundamentale ale individului, fraţii Karamazov au, fiecare, motive bine întemeiate, deşi de naturi diferite, să-şi ucidă tatăl, moşierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viaţă amorală şi desfrânată.

Moartea neaşteptată a acestuia aruncă suspiciuni asupra tuturor celor patru fraţi şi dă naştere la numeroase teorii, Dostoievski exploatând cu o abilitate remarcabilă filonul poliţist al poveştii, ce creeaza un suspans capabil să susţină întreaga structură romanescă.

  • Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.

 

  • Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.

 

  • Oamenii, cât ar fi ei de răi, sunt adeseori mai naivi decît s-ar putea crede şi au o candoare pe care nimeni nu le-ar bănui-o.

 

  • Toţi oamenii, fără deosebire, trebuie trataţi ca nişte copii mici, unii chiar ca nişte bolnavi în spital.
Anunțuri

Un gând despre “Citate ,,Fraţii Karamazov”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s