Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului – despre cum nefericirea ta se revarsă asupra celorlalţi

jTitlu: Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului
Autor: Marta Petreu
Editură: Polirom
Pagini: 328
Steluţe (1-5): 3
Adoptă: editurăelefant| libris

 

Câmpia Armaghedonului apare în Apocalipsă şi reprezintă locul în care urmează să se desfăşoare bătălia dintre Dumnezeu şi armatele lui Antihrist. În romanul Martei Petreu denumirea aceasta semnifică războiul cotidian pe care-l duc părinţii săi.

Întreaga poveste e spusă de Tabita, fiica Màriei, naratoarea care o face pe mamă personaj central, care asistă dintr-un impuls de milostenie la autopsia tatălui Augustin, în spatele casei. Mica (prescurtare de la mamica) se căsătoreşte la 20 de ani cu un bărbat pe care nu îl iubeşte. De aici porneşte toată revolta personajului principal care e revărsată mai târziu asupra copiilor. Mica vede totul ca pe un sacrificiu, iar războiul dintre ea şi Ticu se desfăşoară pe parcursul a multor ani.

Când iubim, simţim că în lumea asta suntem în plus. Pe mine, bărbaţii pe care i-am iubit m-au putut călca în picioare cum au vrut. Nu am reacţionat niciodată. Faptul că m-au acceptat mi s-a părut o graţie aşa de mare, încât orice rău li se întâmpla, simţeam că eu port vina întreagă. Iubind, mă temeam tot timpul, nelămurit, într-o surdă durere, că atrag nenorocirea asupra bărbatului drag.

Ticu se înţelege mult mai bine cu copiii. Mica îşi manifestă toate frustrările şi toată suferinţa împotriva copiilor, ajungând să-i blesteme doar pentru a se descărca într-un fel de povara nefericirii. Părinţii nu-şi laudă niciodată copiii, iar autoritatea este de necontestat şi îndrăzneala de a comenta orice e pedepsită.   Mària rezistă mai multor ofensive – credinţa în Iehova, un refugiu salvator pentru mulţi alţii, dar şi celor survenite în urma schimbării regimului. Mària e un personaj  de cele mai multe ori încrâncenat şi autoritar, rareori duios şi blând.

După părerea ei, nimeni pe lume nu e destul de vrednic să vadă lacrimile ei şi ale copiilor ei. Sentimentele nu trebuie arătate, aşa ne-a învăţat Mica – şi ne-a crescut verticali ca lemnele şi fără dreptul la lacrimi cu martori.

Pe parcursul romanului există intensitate şi investiţie de energie sufletească. Marta Petreu scrie cu tandreţe şi imprimă căldură chiar şi în momentele dure. Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului este o carte plină de personaje bizare și de cele mai multe ori fără sentimente, personaje ce sunt atât de orbite de nefericirea ce le înconjoară şi din care nu reușesc să evadeze, încât îi îngroapă şi pe ceilalţi lângă ele. Dar chiar şi aşa, copiii reuşesc să-şi ierte părinţii şi să-i iubească exact cum sunt ei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s