Becks merge la şcoală – despre nevoia de a fi mai mult decât un personaj dintr-o carte

ghTitlu: Becks merge la şcoală
Autor: Cristina Boncea
Editură: Herg Benet
Pagini: 172
Steluţe (1-5): 4
Adoptă: editurălibris

Multe îmbrăţişări editurii pentru carte 🙂

 

Becks merge la şcoală mi-a plăcut mai mult decât Octopussy. Am putut observa evoluţia autoarei şi am apreciat faptul că a fost mult mai atentă la detalii, a pus mai mult accent pe boală şi a răspuns la întrebările care rămăseseră în aer după terminarea  primului volum.

Cred că titlul cărţii nu a fost tocmai bine ales, fiindcă cei care nu ştiu despre ce e vorba pot foarte uşor să creadă că e o carte de sine stătătoare, ajungând asfel să nu înceapă lectura cu ceea ce trebuie şi să rateze o parte din acţiunea din Octopussy.

Mi-a plăcut că am descoperit o nouă Becks, mult mai matură, mai cerebrală, o fiinţă care îşi caută sinele, îşi doreşte să descopere cine e ea cu adevărat. E în continuare o adolescentă rebelă care vrea să experimenteze, acţiunea decurge lin şi aproape că nici nu-ţi dai seama cum de ai terminat cartea atât de repede.

Cristina Boncea nu renunţă la scenele de sex, ba chiar le conturează şi mai bine. Becks îşi face o listă de futai şi de aici porneşte distracţia.

Gemenele sunt despărţite încă de la început, Becks încearcă să fie diferită, să nu fie un robot într-o mulţime de clone, e bântuită de gândul că ceea ce a scris unchiul lor ar putea fi adevărat şi există momente în care neagă întruna tot acest aspect, cel mai probabil pentru a se convinge pe sine că e un om cât se poate de normal.

Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.

Hyena rămâne aceeaşi persoană cu capul pe umeri. Mi-a plăcut faptul că au apărut personaje noi şi chiar am crezut pe tot parcursul cărţii că se va întâmpla ceva între ea şi Dragoş, vărul celor două.

Finalul cărţii e unul total neaşteptat, iar pentru mine a fost chiar puţin enervant. Mi s-a părut că personajul a renunţat mult prea uşor la tot ce înseamnă viaţa, existenţa, trăirile. Nu mi-aş fi dorit să se întâmple asta, dar în acelaşi timp nu cred că exista ceva mai potrivit, cred că a fost un lucru necesar.

Cristina Boncea nu scrie despre lucruri atât de anormale precum menţionează unii. Sexul şi criza existenţială sunt întâlnite la fiecare pas în societate.

Becks merge la şcoală, la fel ca primul volum, nu e o carte pentru toată lumea, pentru că prezintă subiecte bolnave, iar autoarea introduce sexul încă din primele pagini. Nu toţi oamenii sunt capabili să privească dincolo de scenele astea şi să înţeleagă faptul că personajele Cristinei sunt o reflexie a tuturor.  Eu cred că suntem cu toţii o Becks în interiorul nostru, dar depinde de noi cât de mult o lăsăm să fie vizibilă.

 

Găsiţi aici interviul în care m-am jucat alături de Cristina.

Pe Cristina o găsiţi pe site-ul său, pe youtube și pe facebook.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s