Pervertirea – simfonia amăgirilor singurătăţii

 

pervertirea

Titlu: Pervertirea
Autor:Cristina Nemerovschi
Editură: Herg Benet
Pagini:385
Steluţe (1-5): 4
Adoptă: editurălibriselefant

Multe îmbrăţişări editurii pentru carte:)

 

 

Atunci când auzi numele Cristina Nemerovschi, deja ştii la ce trebuie să te aştepţi: cât mai mult noncomformism, sarcasm, duritate şi sensibilitate.

,,Poate că ăsta este iadul meu. Să stau aici singur, în cămăruţa mea, cu cărţile care sunt singurul lucru ce mi-a mai rămas, dicolo de viaţa care se încăpăţânează să nu fugă, să nu dispară în neant. Se agaţă de trupul meu, de oasele bătrâne şi putrede, de carnea mea urât mirositoare, unde să se ducă biata? Să stau şi să aştept ceva ce nu va veni niciodată. Să rămân uitat pentru toţi, dar să nu mor niciodată.”

Pervertirea este imaginea artei ce se vrea auzită, este ,,o simfonie întunecată despre amăgirile singurătăţii”, după cum spune chiar Marius Miheţ, este reuniunea unor personaje care încearcă să-şi descopere sinele. Ulf nu a iubit niciodată o femeie, Corbu are o pasiune pentru extreme: fetiţe şi bătrâne, Tara e o prostituată văzută ca un obiect prin ochii celor doi, neacordându-i atenţie, iar Amalia este o adolescentă îndrăgostită de Ulf, ajunge iubita lui (cel puţin în imaginaţia ei), apoi dispare într-o dimineaţă.

Tocmai această dispariţie îi face pe cei trei să colaboreze, să se ajute, să se regăsească, să privească Bucureştiul ca pe un loc nou, mai mult rău decât bun. Personajele centrale descoperă că Amalia fusese ucisă, însă identitatea criminalului rămâne un mister până la final.

Mi-a plăcut faptul că toate întâmplările sunt prezentate din perspectiva fiecărui personaj. Astfel, Cristina a reuşit să pătrundă mai bine în labirintul intern al lui Ulf, scriitor ce-i atrage pe toţi în jurul său de parcă ar fi un magnet, un artist aflat în plină criză de inspiraţie, al lui Corbu, pictor ce foloseşte mereu culori cât mai închise, un om iubit foarte mult de Ulf, fiecare reprezentând un alter ego pentru celălalt, şi al Tarei, amatoarea de hard sex, cea de care Corbu se teme că i-l va fura pe Ulf.

Pervertirea conţine toate adevărurile despre artă, despre cum ea nu a salvat pe nimeni, despre lumea în care trăim, pe care nu o vrem şi nu o acceptăm, despre ,,păduchiuţi şi Nemuritori”.

,,După mamaie a trecut o punkeriţă simpăticuţă. Am ignorat-o din păcate sau mai bine zis i-am cedat lui Ulf plăcerea umplerii golurilor în ficţiunea ei fiind fascinat de tipul cu care era ea. Mi se părea că seamănă cu mine pe la vreo 17 ani. Chestia asta m-a  dărâmat efectiv. Era groaznic pentru mine să văd oameni care semănau cu mine pe vremea când eram inocent şi bun şi iubitor. Simţeam o dragoste uriaşă de nereprimat pentru tinerii care mi-aduceau aminte de mine pe vremea aia. Aveam un imbold de a-i opri. A vorbi cu ei mult mult de tot. A bea săptămâni întregi cu ei şi a-i preveni. Voiam să le arăt exact ce am greşit. (…) Cred că azi ca să fii mulţumit de lumea în care trăieşti e musai să fi fost dat cu capul de tocul uşii sau de calorifer pe când erai mic. De acolo începe totul.”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s