Neverland – o lume fără zâne şi spiriduşi

neverland

Titlu: Neverland
Autor: Radu Găvan
Editură: Herg Benet
Pagini: 176
Steluţe (1-5): 5
Adoptă: editurălibriselefant

Multe îmbrăţişări editurii pentru carte:)

 

 

 

Când am citit prima oară titlul cărţii lui Radu Găvan, Neverland, m-am gândit că va fi o lectură pentru copii, ceva ce te face să zâmbeşti şi să crezi din nou în zâne şi spiriduşi. Însă Radu Găvan a ştiut să ofere cititorilor săi ceva dur, serios, profund.

Folosindu-se de personajul Anton, un profesor de română, Găvan a conturat un univers real, o situaţie ce se întâlneşte în viaţa noastră de zi cu zi.

 

În copilărie, şi în adolescenţă mai apoi, singurii mei prieteni reali au fost cărţile. De-a lungul timpului am avut mulţi amici sau colegi, dar niciun prieten adevărat, nimeni cu care să pot vorbi pe bune. Adevărul este că până nu cunoşti un lucru adevărat nu ai cum să îi duci dorul. Prin urmare am fost mulţumit să fiu lăsat în pace, un băiat şi cărţile lui, mai apoi, pe măsură ce anii au trecut, un tânăr şi cărţile lui.

 

După moartea soţiei sale, Anton trebuie să-şi crească de unul singur fiica pe care o iubeşte foarte mult, făcând eforturi pentru ea, căci situaţia sa materială nu e una tocmai bună. Ajunge să fie angajat de Luis, trebuie să-i ajute fiul care îşi doreşte să devină scriitor. Dar cu fiecare sosire a lui Anton în casa lui Luis,ura şi invidia pentru tot ce are acesta devine din ce în ce mai mare.

În paralel cu această poveste este prezentată viaţa grea şi tristă a unui băiat, Ionuţ, cel care îi este prieten lui Luis. Ionuţ e un tânăr abuzat de tatăl său chiar sub ochii mamei sale care din cauza fricii nu face absolut nimic pentru a-l salva.

Printre numeroasele scene violente sunt introduse şi fragmente sensibile, lirice, o combinaţie ce mie una mi s-a părut extraordinară.

 

,,Un icnet se auzi înfundat, pielea obrazului crăpă şi stropi de sânge săriră în lături. Cu o mână îi apăsa capul într-o parte, cu degetele răsfirate peste nasul şi ochii băiatului, în timp ce cu cealaltă îl lovea ritmic peste obraz. Nu se grăbea, cadenţa era lentă, dar lovea cu putere.”

,,Cărţile nu îmi fuseseră de ajuns. Aveam nevoie de oameni.”

 

Prin intermediul romanului Neverland am înţeles că oricând poate apărea dezumanizarea. Chiar dacă sufletul lui Anton e plin de iubirea pe care i-o poartă fiicei sale, o iubire pură, inocentă, până la urmă se ajunge la dezintegrarea fiinţei umane. Lăcomia reuşeşte să pună mâinile pe el. Dar chiar şi în ultima clipă el încearcă să-şi salveze propriul copil.

Recomand această carte celor care caută ceva realist, celor care caută o carte scrisă fără ascunzişuri, plină de sinceritate.

Anunțuri

2 gânduri despre “Neverland – o lume fără zâne şi spiriduşi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s