Poezie pretutindeni

fotografie0396

 

 

De când mă ştiu am iubit poezia. Am luat-o şi am îmbrăţişat-o cu mult drag, am mângâiat-o şi am ales să mă îmbrac cu toate versurile posibile. Când eram mică, oriunde îl vedeam pe Eminescu îl furam. Nu mă încântau deloc basmele lui Anderson şi nici cele ale Fraţilor Grimm, le respingeam cu toată ura posibilă, pentru că oamenii din jurul meu încercau să-mi impună să citesc aşa ceva, când eu voiam doar poezie. Mai târziu m-am îndrăgostit de Arghezi şi Bacovia.

Dar adevărata poezie care mă sfâşie şi mă repară e poezia tinerilor de azi. Când mă apropii de ea e ca şi cum două lumi se întâlnesc, se lovesc şi se spânzură. Şi când se întâmplă asta, mă apucă tremuratul, plânsul şi durerea, doar în acel moment ştiu că cineva mă despică, mă goleşte, mă înghite.

Mihail Vakulovski e omul pe care îl întâlneşti peste tot în lumea culturală. Dar totodată, e omul care mi-a lăsat riduri. Riduri adânci pe suflet. Am devenit fascinată de elefantul de pe copertă. Şi oriunde văd o imagine cu un elefant, îmi spun în sinea mea: Vakulovski e pe aproape.

 

,,această lume nu va primi niciodată copiii mei ca ofrandă/ copiii mei nu se vor sinucide/ tălpile lor nu vor fi gâdilate niciodată/ de moarte”

,,între noi – televizorul/ între noi – realitatea/ între noi – noi doi/ între noi – telecomanda/ depinde numai de noi/ doi/ dacă realitatea va intra cu cizmele de noroi/ la noi/ în hol/ …dacă ar depinde numai de noi…”

,,treci prin viaţă ca un monitor de schi în timpul lui liber pe sub teleferic/ şi doar umbra ta te ştie mai bine decît tine”

 

 Adoptă: Riduri

 

 

Despre Petronela Rotar nu ştiu câte pot spune, fiindcă e suficient să o citeşti o singură dată şi limba ta devine amorţită. Şi nici restul corpului nu te mai ajută, te doare fiecare părticică din tine. Petronela Rotar scrie despre realitatea de care ne izbim zi de zi. Dar o face atât de bine, încât ai vrea să te îngropi cu poeziile ei şi să nu regreţi nimic. Am început de ceva vreme să-i citesc şi blogul, iar ceea ce am descoperit e că Petronela te zdruncină în toate felurile, chiar dacă scrie poezie, chiar dacă scrie proză.

Teamăsingurătatematurizaretristeţefuriedisperare. Toate acestea sunt întâlnite pe parcursul versurilor sale, fiind spuse de o mamăde o luptătoarede o femeie care a transformat poezia în mare şi marea în poezie.

 

,,mă întorc la poezie cum m-aş întoarce la mare”

,,mă dezintegrez iar/ explodez sau poate implodez în mii de bucăţele şi nu eşti aici să mă ajuţi să le strâng

,,eu ţi-am făcut mărturisiri, tu m-ai mai iubit puţin. era frig şi peisajul se dizolva în ceaţă, aveai gust de fîn şi seri reci ca picioarele mele. e mai bine cînd e totul blurat, e mai bine.

,,sigur că şi la 50 de ani o să ţi se pară că tot mai bine conduci noaptea, cu Placebo la maximum, cîntînd în gura mare, nu te-ai maturizat deloc din punctual ăsta de vedere. tot fata care vede maşini în aer, pe străzi suspendate, ai rămas. doar că acum nu le mai poţi vedea fizic, ochiul ăla s-a larg închis.”

 Adoptă:

 

Eva Precub te face să trăieşti la nesfârşit poezia, te face să vezi tot ce e întunecat, sumbru şi apocaliptic, te omoară şi te uită în mijlocul valurilor. Acolo unde luna acoperă ţărâna se lasă doliu, lumea îşi ciopleşte sicriul şi te cheamă tăcut.

 

,,îi îneacă cerurile. între visul ei şi visul lui este un/ spaţiu gol. o linişte perfectă unde i-ar aştepta/ dumnezeu”

,,oamenilor ca noi/ n-o să le aducă nimeni flori şi lumină/ odată plecaţi”

,,fetiţo tu eşti puternică tu/ treci prin fiecare melancolie/ cu pastilele ascunse în căuşul palmei”

 Adoptă: unde luna acoperă ţărâna

 

Ură. Poezia Ancăi Zaharia e ură, ură şi ură. Pentru că te atacă, te muşcă. Şi tu tremuri, ţi-e frig şi frică. Anca îşi face cititorii să-i trăiască amintirile păstrate cu grijă în sertar, scrie despre visuri, mulţimi, zile care se repetă la nesfârşit, distrugere, violenţă, dar şi despre locul de unde a izvorât toată suferinţa.

 

,,e de mirare/ că te-au lăsat să te reîncarnezi apoi/ că ţi-au dat voie să-ţi iei membrele lipsă/ din mormanul cu membre/ şi zâmbetul din grămada de dinţi/ şi spaimele din sacii/ cu neîncredere

,,eu am nevoie/ de sfaturi de viaţă/ pentru a le ignora/ pe toate”

,,aştept să rup peretele sau să vină cineva să mă salveze”

 Adoptă: Sertarul cu ură

 

Andrei Zbîrnea mi-a părut, încă din prima clipă în care l-am descoperit, un poet care te loveşte, mai întâi cu paşi timizi, mai apoi atât de rapid încât nici nu realizezi şi ai nevoie de ceva timp până când cutremurul să se pornească în interiorul tău. Şi te loveşte cu tot ce înseamnă oamenii, muzica, societatea, tremurul şi haosul. Te poţi pierde uşor pe parcursul acestui joc, poţi să te revolţi, să negi, să-ţi închizi ochii. Dar adevărul ce urlă prin intermediul versurilor e prea puternic pentru a fi ignorat. Şi chiar dacă nu vrei să-i dai dreptate, e nevoie doar să stai în loc la un moment dat şi să priveşti în jurul tău. Cu toţii reprezentăm câte un vers din poeziile lui Andrei.

 

,,deschide fiecare punct al ochilor tăi/ la fel cum ai culege flori de câmp/ din dinţii unui animal de pradă

,,coboară volumul până la nivelul/ la care moartea întâlneşte moarte

,,sentimentul de autodistrugere te vizitează la ora/ ceaiului te strânge ca un fular din cutia cu obiecte/ pierdute şi găsite”

 Adoptă: 

 

dramadoll ar trebui să fie Biblia cititorilor. Iulia Militaru şi Anca Bucur reuşesc să rescrie tot ce înseamnă istorie, credinţă şi vise. Textele sunt aşezate alături de grafica Florentinei Budar, o grafică excelentă care îi dă un plus volumului. Există referiri la Satan, Dumnezeul negru, iar toate poveştile cunoscute despre moarte devin minciuni în poemele de faţă. Şi cu toate că peste tot există moarte, păpuşile încă trăiesc.

 

,,Mă înec printre nimeni./ E ora cinci de dimineaţă./ Întrebându-mă cine muri înecat pe şi-n vomă./ Îmi privesc, în sus, umbra gri, scobindu-se-n nas. Ce fancy!  

,,ştiu, tată,/ că-ntr-o zi/ oare/ care (?)/ viaţa va ţâşni din tine ca petrolul”

,,tocmai acum am ajuns să te întreb/ unde se duc urletele când gura ia locul/ unei lopeţi cu pământ?/ de câte ori vom mai cădea în genunchi?/ cât costă o pungă cu nimic?”

 Adoptă: dramadoll

 

Atunci când am deschis Gringo pentru prima dată, mi-am propus să citesc câte o poezie în fiecare zi, fiindcă poeziile lui Radu Niţescu nu se pot citi altfel. Ai nevoie să respiri adânc, să priveşti pentru a suta oară portocaliul copertei, portocaliul acela insuportabil care te face să-ţi întorci privirea, iar apoi să decizi că e timpul pentru Niţescu, cel care aleargă întotdeauna printre cuvinte, dorind să deschidă ochii cititorilor şi să nu-i mai închidă vreodată. Anul acesta a publicat Dialectica urşilor şi chiar m-a bucurat faptul că am putut să-i observ evoluţia.

,,abia când o să-ţi prind un cârlig de ureche/ vei şti şi tu ce e durerea”

,,dumnezeul celor mulţi are chip cioplit/ se plimbă/ cere ţigări/ când plouă predică potopul/ uneori spune/ cea mai depărtată dintre depărtări e aici/ chiar lângă tine”

,,prietene,/ la fiecare stâlp de telegraf/ un sinucigaş/ îmi face cu mâna./ rânjetul lui/ trepidaţia funiei/ bălăngănirea picioarelor.”

,,nu dispera, rîzi puţin, mănîncă ceva,/ aruncă resturile la cîini şi înainte să adormi/ lasă oraşul să vină să te lingă pe mîini.”

 

Adoptă:

 

Pe Adrian Diniş l-am descoperit întâmplător pe Facebook, locul unde îl citesc mereu cu încântare, cu emoţie, cu dragoste de cititor. Poeziile lui sunt ca un fel de medicament pe care trebuie să-l iei la o anumită oră. Şi n-ai nevoie să ţi-l prescrie cineva, îl iei singur atunci când chiar simţi că ai nevoie. Dacă vrei, poţi să faci o pauză de câteva zile, dar crede-mă, vei avea tendinţa să te întorci la poezia lui. Nimeni nu-ţi va impune asta, va fi doar un reflex.

 

,,sub piele/ vibrează o inimă”

,,tu revii doar/ când sunt o supradoză/ de calm şi calmante/ şi spun doar lucruri/ care se cuvin/ şi vieţile noastre/ continuă ordonate/ cu planuri pentru viitor”

,,vreau să ştii că îţi simt degetele/ apasă de mai multe ori pe inimă/ apasă de mai multe ori/ ctrl+alt+inimă”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s