Interviu Ana Mănescu: ,,Eu nu mă schimb, mă completez. Sau înnebunesc, rămîne de văzut.”

 

 

S-a născut în capitala României pe 23 aprilie 1989 și a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr“ din București. A făcut patru ani de istorie și unul de jurnalism, dar a învățat mai multe din voluntariat. Este jurnalistă și promoter cultural și editorul șef al proiectului societatesicultura.ro. A mai colaborat cu diverse reviste și asociații de tineret. Își numește articolele, atât cele scrise, cât și cele editate de ea, povești-de-dat-mai-departe. Înainte să fie acestea, însă, a fost proza. Scrie cu gânduri serioase de la 16 ani, și tocmai de aceea a publicat abia la 24. Din toamna lui 2013 a început să trimită texte mai multor reviste, iar la începutul lui 2014 a debutat în print cu romanul alter.ego. (editura Herg Benet).

E fascinată de legătura dintre istorie și literatură, crede în microschimbări și în România și consideră că fericirea înseamnă pisici, iubire, cunoaștere, muzică și cărți. În fiecare zi învață ceva nou și se (re)îndrăgostește. Are multe fobii și obsesii, dar e ferm convinsă că literatura salvează vieți. Ei, cel puțin, i-a salvat vreo trei. Visul său, rezumat în două fraze, este: Într-o zi mă voi muta pe o plajă, unde voi scrie cât voi trăi. Sau voi trăi cât voi scrie.

 

 

 

1. Cum a fost pentru tine perioada adolescenţei? Cum ai simţit trecerea?

 

I-am împrumutat Sonnjei din alter.ego. o mare parte din ce a însemnat adolescența mea, mai ales ultimii ani de liceu. Mai bine decît acolo nu știu dacă o pot descrie. A fost perfect obișnuită, mi-am găsit, pierdut, regăsit prieteni, iubiri, identități, am citit, am descoperit că îmi plac mai mult serialele decît filmele și am ascultat atît de multă muzică încît mă mir că nu-s surdă.

Nu am făcut trecerea, adolescenta e încă în mine. Eu nu mă schimb, mă completez. Sau înnebunesc, rămîne de văzut.

 

2. Ai întâmpinat vreodată probleme cu profesorii?  Te-ai lovit de materii care nu ţi-au plăcut?

 

În liceu am luat preaviz de exmatriculare din cauza absențelor, diriginta nu mă avea deloc la inimă și îi reproșa mamei că îmi permite să chiulesc, iar profesoara de filosofie nu voia să îmi încheie media și mi-a spus că nu merit să termin liceul odată cu colegii mei. Dar sunt autodidactă, așa că am avut note bune, am luat bacul cu 9,55, m-am tot dus la olimpiade, chiar dacă nu am făcut cine știe ce performanță.

Cred că m-aș fi descurcat mai bine, și academic, și psihic, într-un alt sistem de învățămînt, pentru că toată partea școlară a școlii a fost problematică pentru mine. Mie mi-ar fi priit homeschoolingul. Sau măcar să se prindă cineva că sistemul meu imunitar era praf din cauza stresului și a unui perfecționism patologic, căruia i-am trasat originea tot în clasă. Într-a cincea, profesoara de română m-a umilit în fața colegilor, urlînd că mi-au făcut părinții compunerea, că nu aveam eu cum să o scriu de una singură, și repetîndu-mi asta la fiecare temă timp de un trimestru întreg. Mai tîrziu am înțeles că îi purta pică tatei, care făcuse o grămadă de prostii – delicioase – cînd îi fusese elev (de altfel, tata mă și avertizase să nu cumva să recunosc că sunt fiică-sa – futil, eram leită-poleită). Însă eu am rămas cu impresia că nu am cum să fiu destul de bună pe cont propriu. Și, oho, încă mă lupt cu sursa asta de anxietate.

Cît despre materii, normal că s-a întîmplat să nu îmi placă unele, dar era din cauză că nu le înțelegeam.

 

3. De unde provine iubirea pentru istorie?

 

Din familie, din bibliotecile din casă, de la niște profesori superbi și din conștientizarea faptului că cine suntem ca oameni, ca țară, ca specie este adînc înrădăcinat în toate experiențele și lecțiile noastre. Uitîndu-mă la ce se întîmplă acum în țară și în lume, îmi dau seama că faptul că oamenii nu pun preț pe istoria-cea-plictisitoare ne face să ne tot repetăm greșelile.

 

4. Ai avut temeri în momentul debutului tău?

 

Grămezi. Dar sunt firești, sunt chiar necesare. Le am încă. Trăim împreună.

 

5. Care sunt autorii care ţi-au marcat modul de a gândi?

 

Toți. Prin confirmare sau completare sau transformare, fiecare autor vine cu o idee care îți adîncește ție principiile. Sigur că am raftul meu cu preferați, dar nu au legătură cu gînditul, ci cu simțitul.

Sunt povești pe care le ador, pe care le-aș reciti la nesfîrșit (ceea ce și fac, în fiecare seară, înainte de culcare): LOTR, ASOIAF, Harry, Narnia, Ender, All Souls, Atonement, Zilele Regelui, Îmblânzitorul apelor (cred că și ciclul Miasma se va sui pe raftul ăsta, Scârba sigur e), Ne vom întoarce în Muribecca, teatrul lui Sarah Kane, poeziile Evei Precub, mereu cîte o preferată de la Nemerovschi (acum e Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată). Cea mai nouă de pe raft e Fata de la nord de ziuă a lui Voicescu. Plus niște guilty pleasures care nu au cine știe ce calitate literară, dar mă bucură.

 

6. Alege 5 cuvinte care te definesc foarte bine.

 

Zână pisicoasă, minimalistă, ecologistă, mereu-iubitoare.

 

7. Care crezi că sunt calităţile unui scriitor adevărat?

 

Ce-i ăla scriitor adevărat? Fiecare are bucătăria lui, unii au ca ingredient principal inspirația, alții imaginația, alții disciplina, alții documentarea, alții dragostea, alții alcoolul. Nu știu. Singurul lucru care contează e ca la final să iasă cea mai bună versiune a unei povești. Să o trateze cu responsabilitate și respect.

 

8. Care crezi că sunt greşelile pe care le-ar putea face un tânăr scriitor?

 

Gramaticale. Să plătească pentru publicare. Să se grăbească. Să nu asculte. Să asculte prea mult.

 

9. Cum procedezi când ai blocaje de inspiraţie?

 

Inspirația te găsește scriind sau rescriind. Alta e problema mea, mi se întîmplă des să fiu secată creativ, fiindcă fac prea multe altele legate de cărți. Sau pur și simplu nu mai am energie după ce termin cu responsabilitățile mai urgente. Dar aici e vorba de prioritizarea greșită scriitoricește. Alas, nu-s doar scriitoare, sunt și tăuroaică – deci îmi place să mănînc.

10. Ce părere ai despre cărţile de dezvoltare personală?

 

Una mai bună acum că am tradus vreo zece în doi ani. Cred că avem deja în noi soluțiile, dar uneori avem nevoie să găsim drumul în exterior, să îl recunoaștem acolo. Că-i în ficțiune sau self-help sau sfaturi părintești, tot aia.

 

11. Un mesaj pentru cititori?

 

Buy my books, please. (Asta a fost scrisă de soră-Mer în timp ce eu făceam chifteluțe marinate. M-am gîndit s-o las aici.)

 

 

Pe Ana o găsiţi şi în locul său de joacă.