Moştenirea babei Stoltz de Alina Pavelescu

untitled

 

 

Titlu: Moştenirea babei Stoltz
Autor: Alina Pavelescu
Editură: Herg Benet
Pagini: 330
Steluţe (1-5): 4
Adoptă: editurălibriselefant

Multe îmbrăţişări editurii pentru carte:)

 

Nu auzisem absolut nimic despre Alina Pavelescu sau despre ,,Moştenirea babei Stoltz” până să primesc cartea de la editură. Am tot zis că o citesc, dar mereu o dădeam la o parte, fiindcă îmi lăsa senzaţia că ori e o carte cu o crimă şi un Sherlock pe acolo prin peisaj, ori e o carte cu multă istorie. Am tot răsfoit-o înainte să hotărăsc că e timpul pentru ea şi recunosc că m-a cam speriat faptul că nu am văzut pe niciunde măcar o linie de dialog. Deja îi pusesem etichetă: plictisitoare. Târziu mi-a trecut prin cap să o deschid la prima pagină: Psihanaliza unei secretare de primărie. Abia atunci mi-am cam dat seama care e treaba cu povestea din faţa mea.

Am citit ,,Moştenirea babei Stoltz” şi pot să spun că nu a fost deloc plictisitoare, am fost eu bătută în cap atunci când am gândit aşa ceva. Sunt foarte impresionată de autoare, mai ales că vorbim despre un debut. Am stat şi mi-am imaginat-o pe Alina cum rescrie un text de o sută de ori. Cam aşa văd eu lucrurile, e o carte la care chiar s-a muncit (bineînţeles că mai e şi talentul).

16996122_1278368888922891_5528443158570213401_n

Toată cartea e un monolog al personajului central, o secretară care încearcă să scape de tot stresul interior şi de iubirea neîmpărtăşită. Cel mai mult mi-a plăcut radiografia satului românesc, am putut să văd în descrierile de aici un sat exact aşa cum îl cunosc eu, poate chiar ceva mai detaliat.

Personajul central vine cu ideea de a înfiinţa o bibliotecă în sat, lucru care nu e tocmai uşor de realizat, fiindcă e nevoie de aprobare de la forurile superioare, de un loc pentru sediul bibliotecii şi de bani.

Baba Stoltz este personajul care are o influenţă foarte mare în ceea ce priveşte desfăşurarea acţiunii.

 

,,Drumul meu zilnic spre primărie, ăla pe care îl străbăteam mai nou storcându-mi creierii ca să-mi dau seama ce voi face în continuare, trecea, printre altele, prin faţa babei Stoltz. Blestemată de ursitoare să fie singura pocăită într-un sat de ortodocşi, baba Stoltz era pentru mine, de când o ştiam (adică dintotdeauna), o figură misterioasă, ba chiar niţeluş înfricoşătoare. Asta în primul rând pentru că, tot de când o ştiam, o vedeam doar şezând, de dimineaţă până seara, de una singură în poarta casei, de unde privea absent la trecătorii care o salutau, bâţâind din capul ei zbârcit, dar neamestecându-se în vorbă cu niciunul.

 

Lucrurile se schimbă radical după moartea babei, tot satul prinde deodată viaţă şi îi rosteşte numele aproape la fiecare oră din zi.

tz

,,Moştenirea babei Stoltz e o carte pe care o recomand cu mare drag, însă nu poate să fie citită de oricine. E o carte care cere automat un cititor răbdător, fiindcă sunt foarte multe aspecte legate de acest roman peste care nu poţi să treci chiar aşa nepăsător, trebuie să stai şi să reflectezi. Alina Pavelescu e o autoare care m-a lăsat ,,cu gura căscată”. Dacă nu aş fi ştiut că e un debut, n-aş fi crezut nicio clipă aşa ceva, cartea pare scrisă de un om cu multă experienţă în ceea ce priveşte literatura.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s