Mr. Nobody – tu ce ai ales?

10004243173_4aa2007e3f_b

 

 

Mr. Nobody (r. Jaco Van Dormael) se joacă la fiecare (re)vizionare cu minţile umane. E un film care ridică multe semne de întrebare, apasă pe coastele cinefililor şi aproape că reuşeşte să pornească un atac de panică. Mr. Nobody a câştigat Premiile Academiei Europene de Film: Premiul publicului pentru cel mai bun film european. Jaco Van Dormael a lucrat mult timp la realizarea filmului până la cel mai mic detaliu, folosind trei teorii: Butterfly effect,Teoria Haosului si Teoria lumilor multiple. Rezultatul este uimitor. Butterfly effect se referă la bătaia din aripi a unui fluture în China care reuşeşte să producă o furtună in Statele Unite. Teoria Haosului arată faptul că diferenţele mici în aceleaşi  condiţii iniţiale pot da rezultate finale diferite, invers proporţional cu diferenţele existente la început. Teoria lumilor multiple demonstrează că toate interpretările unei poveşti se întâmplă în lumi diferite.

Filmul are o structură haotică, evenimentele sunt intercalate şi neaşteptate, reprezentând o formă a vieţii. Totodată, ai de pus cap la cap toate piesele unui puzzle, confruntându-te cu dileme existenţiale în fiecare minut.

Totul se învârte în jurul noţiunii de alegere. Faptul că un om alege sau nu alege un lucru aduce cu sine anumite consecinţe. De aici apare principala întrebare ,,Oare cum ar fi fost dacă…?”. Omul e curios în ce mod s-ar fi schimbat viaţa lui dacă ar fi ales opusul. Uneori, omul ezită să aleagă, ajungând să se învârtă în jurul propriilor posibilităţi şi să nu poată scăpa de asta. De exemplu, există o anumită scenă în care personajul central, Nemo Nobody (Jared Leto), ţine în mână un bănuţ cu care ar putea să-şi cumpere doar o prăjitură. E nehotărât şi se uită când la o prăjitură, când la alta. Până la urmă, decide că e mai bine să nu aleagă şi pleacă din faţa vitrinei magazinului.

 

,,As long as you don’t choose everything remains possible.”

 

Nemo îşi începe alegerile încă dinainte de a se naşte. E prezentată o posibilă teorie cum că fiecare copil îşi alege părinţii de unul singur, lucru la care e supus şi Nemo.

 

,,I can remember a long time ago. Long before my birth. I was waiting with those who were not yet born. When we’re not born yet, we know everything. Everything that will happen. When it’s your turn, the Angels of Oblivion place a finger on your mouth. Shh… It leaves a mark on the upper lip. It means that you forgotten everything. But the angels missed me.”

 

În momentul în care părinţii lui Nemo decid să se despartă, el e pus în faţa unei alegeri, trebuie să rămână cu unul dintre părinţii săi. Viaţa lui Nemo are dintr-odată trei dimensiuni, trei vieţi posibile. Nu a ştiut pe care să o aleagă, iar în momentul în care ajunge la vârsta de 118 ani şi un jurnalist îl întreabă care dintre vieţile astea e reală şi pe care a trăit-o cu adevărat, el îi răspunde sec: ,,Toate.

Tragedia vieţii lui Nemo e că niciodată nu a fost capabil să aleagă, devenind astfel un nimeni.

Cadrul de deschidere al filmului prezintă un porumbel care primeşte mâncare întâmplător în momentul în care dă din aripi. Porumbelul se întreabă ,,Ce am făcut să merit asta?”. În paralel este arătat cadavrul lui Nemo într-una dintre vieţile sale, punându-şi aceeaşi întrebare, lucru ce demonstrează faptul că oamenii uită de cele mai multe ori să se bucure de binele propriu, ajungâng să-şi pună o astfel de întrebare doar atunci când li se întâmplă ceva rău.

Tot printre primele cadre ale filmului apare şi Jean (Linh Dan Pham), una dintre posibilele soţii ale lui Nemo, cu replica ,,Mă dor ochii de la soare”, moment în care ea poartă o rochie galbenă, totul fiind un paradox, pentru că până la urmă, omul este construit din paradoxuri.

Când Nemo e bebeluş, mama e cea care se află în permanenţă în preajma sa. În momentul în care acesta cade, mama încearcă să-l calmeze bătând din palme şi spunând Bravo!, iar atunci când mama alunecă şi cade pe scări, copilul procedează la fel. Scena asta subliniază faptul că orice copil urmează exemplul părinţilor, existând o mare responsabilitate pe umerii acestora. La fel, peste ani, copilul se îndrăgosteşte de cineva care-i aminteşte de mama: mirosul, culoarea ochilor sau a buzelor.

Existenţa nemuririi în anul 2092 se datorează celulelor stem compatibile cu porcii din organismul oamenilor. Porcii care chiar apar în braţele celor care erau cândva muritori sunt roz, iar obţinerea celulelor acestora în scopul unei evoluţii a oamenilor se referă la o viaţă roz într-o altă lume, totul e roz, totul e frumos, totul e posibil, inclusiv călătoria pe Marte.

Mr. Nobody e un film despre cât de important e să-ţi asumi alegerile şi să nu te temi de ele, e despre cum lucrurile pe care le faci îi pot afecta şi pe ceilalţi. De exemplu, atunci când sunt făcute prăjiturile pe care le mănâncă tatăl lui Nemo este scăpată o coajă de ou, prăjitura ajunge la el, descoperă coaja, îi este atrasă atenţia şi în acel moment are loc un accident care ar fi putut să fie evitat dacă n-ar fi existat acea greşeală la fabricaţie. Un alt exemplu ar fi scena în care se produce o ploaie care şterge numărul de telefon al Annei (Diane Kruger) de pe bileţelul pe care îl ţinea în mână Nemo, ploaia fiind produsă de un şomer brazilian care fierbea un ou, iar căldura a creat un microclimat în cameră.

Un film despre cum poţi trăi într-un univers paralel pe baza alegerilor pe care nu le-ai făcut, un film despre cum orice alegere te defineşte, un film despre teorii, existenţă şi posibilităţile născute din alegerile nefăcute.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s